Insolventa si falimentul in dreptul comercial – cum se declara si ce consecinte juridice au?
Insolventa si falimentul in dreptul comercial – cum se declara
si ce consecinte juridice au?
Mediul economic instabil, deciziile manageriale neinspirate sau situatiile neprevazute pot duce la dificultati financiare in activitatea unei societati comerciale. Atunci cand societatea ajunge in situația de a nu isi mai putea plati creditorii si de a nu mai avea lichiditati, in dreptul comercial este prevazuta procedura insolventei.
Conform Legii nr. 85/ 2014, insolventa este acea situatie in care in patrimoniul societatii comerciale nu mai exista suficiente fonduri banesti disponibile pentru plata creantelor certe, lichide si exigibile. Adica debitorul nu isi mai poate plati datoriile ajunse la termenul scadent catre creditorii sai si dovedeste imposibilitatea de plata.
Din cauza inconvenientelor aparute in materie probatorie, insolventa este catalogata ca fiind evidenta atunci cand debitorul, dupa 60 de zile de la scadenta, nu isi achita creantele fata de unul sau mai multi creditori, dandu-le astfel dreptul acestora de a demara procedura insolventei, fara a tine cont de motivul nerestituirii sumelor datorate.
Insolventa nu mai poate fi impiedicata daca se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la termenul scadent datoriile exigibile rezultate din contracte, din cauza lipsei fondurilor banesti, la data stabilita de comun acord pentru efectuarea platii. In aceasta situatie, prezenta unui avocat drept comercial si asistenta oferita de acesta la demararea procedurii insolventei poate fi de folos atat debitorului, cat si creditorilor acestuia.
Confundat adesea cu insolventa, falimentul este, de fapt o ultima etapa, finala si ireversibila, a insolventei, prin care masurile de redresare luate in procedura insolventei se dovedesc fara rezultat si bunurile debitorului sunt vandute pentru a acoperi datoriile fata de creditorii sai, iar societatea comerciala sau cu scop mercantil inceteaza sa existe.
Care sunt etapele procedurii de insolventa in dreptul comercial?
Deschiderea procedurii de insolventa
Cererea pentru demararea procedurii insolventei se poate introduce fie de catre debitor, fie de catre oricare dintre creditori, in situatia in care exista datorii al caror termen scadent a fost depasit cu peste 60 de zile, iar cuantumul creantelor este de minimum 40.000 lei sau de minimum 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat, in cazul creantelor salariale.
Actiunea se initiaza prin depunerea cererii la tribunalul in raza teritoriala a caruia firma debitoare a functionat cu sediul social sau profesional cu cel putin 6 luni inainte de data la care a fot sesizata instanta judecatoreasca.
Creditorul poate cere judecatorului-sindic sa adopte masuri temporare, pana la solutionarea cauzei sale pentru deschiderea procedurii, pentru a nu permite debitorului sa instraineze bunuri sau drepturi patrimoniale din societatea comerciala si masuri de protectie a acestor bunuri. Totodata, daca debitorul este cel care demareaza actiunea, el este obligat sa anunte in prealabil autoritatile fiscale. Daca cererea este introdusa de creditor, tribunalul va comunica autoritatii fiscale continutul acesteia.
Perioada de observat
Perioada de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii insolventei si data confirmarii planului de reorganizare sau a intrarii în faliment, dupa caz. Aceasta poate avea o intindere de cel mult 12 luni, din momentul deschiderii procedurii. Ca urmare a demararii insolventei, se suspenda de drept orice alta actiune in instanta sau in afara care vizeaza recuperarea creantelor de catre creditori, precum si orice termene de prescriptie a acestor actiuni.
In acelasi timp, nicio alta dobanda, majorare ori penalizare pentru intarzierea de plata nu se vor alatura datoriilor existente inainte de data deschiderii procedurii. Administratorul judiciar va redacta si va consemna la tribunal intr-un tabel toate creantele impotriva firmei debitoare.
Includerea sau neincluderea in tabel a unor creante poate fi contestata de debitor sau creditor si de catre orice persoana cu interes legitim. Tabelul final, dupa contestatii, va fi inregistrat la tribunal si publicat apoi in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Furnizorii de utilitati sunt obligati sa presteze in continuare serviciile fata de debitor, dar sunt indreptatiti sa intrerupa furnizarea daca in termen de 90 de zile dupa data initierii procedurii, debitorul nu achita creantele nascute dupa data deschiderii procedurii de insolventa.
Procedura de reorganizare
Aceasta implica conceperea, aprobarea, confirmarea, implementarea si indeplinirea unui plan de reorganizare, care sa contina masuri de restructurare financiara, ameliorare a activitatii operationale a debitorului, restructurarea activelor societatii, restrangerea activitatii si, nelipsit, programul de plata a datoriilor. Planul de reorganizare trebuie sa fie votat de creditorii ale caror creante alcatuiesc cel puţin 30% din valoarea masei credale. De asemenea, votul trebuie acordat pe categorii de creante.
Perioada de reorganizare are o durata care depinde de conditiile din planul de restructurare, de termenele prevazute in acesta. Debitorul trebuie sa isi desfasoare activitatea cu obiectivul atingerii punctelor prevazute in plan, urmand ca la finalul perioadei sa isi poata plati creditorii. In functie de indeplinirea sau neindeplinirea acestor obiective la termenele stabilite, judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si implementarea masurilor necesare pentru reintegrarea debitorului in activitatea de afaceri, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment.
De asemenea, orice abatere de la plan sau acumulare de noi datorii fata de creditorii din cadrul procedurii, ii indreptateste pe acestia sa ceara judecatorului-sindic sa pronunte intrarea in faliment a debitorului.
Falimentul
Intrarea în faliment este un subiect important in orice suport de curs drept comercial si presupune acea etapa a procedurii de insolventa care are ca scop lichidarea patrimoniului debitorului pentru acoperirea creantelor, urmată de radierea debitorului din registrul in care era inregistrat.
De lichidarea bunurilor se va ocupa lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic. Cheltuielile de lichidare sunt in sarcina debitorului.
Diferenta intre insolventa si faliment
Asa cum s-a aratat in detalierea procedurii insolventei, falimentul este o solutie posibila a procedurii de insolventa, pe cand insolventa cuprinde o serie de masuri, care pot sa duca sau nu la faliment. Pentru a se declara starea de insolventa a debitorului trebuie indeplinite cumulativ doua criterii: neachitarea la termenul scadent a datoriilor si lipsa de lichiditati.
Pe de alta parte, procedura falimentului presupune procesul prin care se solutioneaza problema insolventei si plata creantelor prin lichidarea patrimoniului firmei.
In concluzie, insolventa si falimentul sunt doua notiuni distincte, cu proceduri judiciare diferite, dar care definesc realitati care au acelasi obiectiv: efectuarea platilor de catre debitor, adica executarea obligatiilor asumate contractual de catre o societate comerciala.
Consultanta si asistenta judiciara in cadrul procedurilor de insolventa si faliment ajuta investitorii sa adopte cele mai adecvate masuri si sa se asigure ca isi cer drepturile cuvenite in instanta de judecata, astfel incat consecintele actiunilor lor sa nu produca tulburari in activitatea economica. In conditiile in care piata este reglementata azi si de norme din dreptul concurentei comerciale, consultarea unui avocat cu experienta ii ajuta pe investitori in demersurile de afaceri, asigurandu-i in acelasi timp de respectarea cadrului legal al activitatii lor.
